Disperarea bărbaților și glumele cu sexul după căsătorie…

via zoso.ro 

În toată multitudinea de sociologi și articole care ne explică, doct, de ce bărbații nu vor să se căsătorească, cauze și efecte, nu am am găsit una pertinentă pentru nevoia/disperarea de a copula cu cât mai multe femei (în afară de cea clasică, “bărbații sunt programați genetic să facă asta”).

Pentru că știți că sunt un fin antropo-sociolog, aș vrea să va propun eu o explicație simplă: pentru că toate mediile sunt pline de legende urbane care spun că femeii îi piere cheful de sex după căsătorie, și când auzi zeci de glume și apropouri pe tema asta, parcă începi să te gândești cum să-ți faci plinul înainte de căsătorie, că nu se știe ce nimerești.

Două considerente aici.

Prima, pentru că înainte de căsătorie nu se discută lucrurile astea, partenerii nu se întreabă unul pe altul “bă, dar ție îți place ce facem noi aici sau nu prea” și nu se pun de acord asupra frecvenței sexului. Am cunoscut indivizi și cupluri care erau perfect fericiți fără sex. Am cunoscut o tipă care avea 23 de ani, avusese câteva experiențe sexuale pe la 18 ani și decisese că nu e cazul să aibă altele, fără să poată explica prea bine ce o motiva. Și era ok cu asta. Am cunoscut un cuplu care sunt foarte ok cu sporturi la orizontală de două ori pe an. Religioși, sexul nu se face așa, zilnic, că e trivial, se face la ocazii. Asta pe lângă oamenii care fuseseră abuzați sexual în diverse moduri și care sexul le provoacă silă (și e de înțeles asta). Am avut o vecină care pe la 26 sau 28 fusese violată. Seara pe stradă, i-a dat unul cu ceva în cap, după care s-a suit pe ea și îi dădea cu pumnii peste față și o viola. 15 ani i-a luat să treacă peste asta. Nu mai suporta să fie atinsă nici de soț.

De asta zic, e importat să discuți cu partenerul faze de genul “bă, ne luăm, dar după nu se închide prăvălia, că avem probleme”. Link util.

Și destui părinți își învață copiii că sexul e ceva murdar (insert gluma aia obosită cu “daca e bine făcut”) și că ar trebui să le fie rușine de corpurile lor. Și asta nu neapărat pentru că lu mami îi e rușine cu corpul ei, de care nu mai are timp să se ocupe, pentru că are copii, ci pentru că, în ciuda informațiilor, le este greu să vorbească despre sex, igienă și alte minuni din astea.

A doua e istoria sexuală. Știu că lucrurile s-au mai relaxat între timp, dar pe vremea mea erau puțini cei care făceau sex înainte de 18 ani. Mai puțini decât acum. Mult mai puțini. Sigur, mereu auzeai povești, dar până să ajungi cu dânsa-ntrânsa dura ceva. Și-aici e un pic cheia: pentru că, dacă nu plătești pentru asta, trebuie să aștepți ceva până să ajungi acolo unde vrei, să depui ceva muncă, să te mulezi pe nevoile și cerințele ei, bărbații au tot timpul impresia că nu au copulat destul. Parcă mai era una în liceu care a scăpat. Parcă o fostă colegă de serviciu. Parcă o prietenă de-a fostei gagici. E ca omul care n-a avut bani când era tânăr și doar bani visează.

Și mai e ceva. Pe măsură ce înaintează în vârstă, plaja de femei se mărește. Când ai 20, rar ajungi să prinzi una de 22 sau 25, că te citesc și îți dau cu flit. Când ajungi la 30, plaja e 16-32. La 35, plaja e 16-45-60 (Dani Oțil style).

Pentru cititorii mai tineri, două lucruri care voi credeți că contează, dar nu contează deloc: câți parteneri sexuali a avut înaintea voastră și ce bunăciuni/vedete/semivedete/vloggerițe ați bifat. Pe moment o să vi se pară foarte important, dar o să vină o vârstă când nici vouă, nici lor nu o să le mai pese, și vă veți da seama că alea 3 luni cât ați muncit să o bifați pe fata de la meteo sau pe cine credeați voi că vă ridică în ochii prietenilor.

Ce-a fost acum doi ani sau ieri nu contează. Contează ce e azi și cum facem să fie bine mâine.